Franţa…
este o ţarã lipsitã de griji, cu oameni de calitate, cu destule taxe de trecere dintr-un oraş într-altul, cu ploi reci în Paris, plaje populate de turişti, linişte, cãldurã.
Coasta de Azur nu se comparã cu locurile autohtone, Cannes e aşa cum nu îl poţi vedea la Festivalul de Film, iar Marea Mediteranã mult prea primitoare.
Trei sãptãmâni la Cannes. Atât…
Acum, înapoi în Londra. E rece, plouã şi uneori nu îmi gãsesc locul. Experienţa îşi spune cuvântul şi dacã nu aş depinde de atâţia factori, poate cã aş rãmâne, dar mi-e prea dor de oameni, de pãmânt, de aşteptãri, de planuri, de toamnã. Iar în toamnã…
Cannes
